Strigând şi lovind cu ciocănelul de lemn, licitatorul
Se gândi că nu prea merită efortul
Să-şi piardă timpul cu vechea vioară,
Dar continua s-o ţină în braţe zâmbind.
„Ce licitez eu, oameni buni”, striga el,
„Hai, care este primul?”
„Un dolar, un dolar, apoi doi. Doar doi?”
„Doi dolari, dar care dă trei?”
„Trei dolari, o dată; trei dolari, de două ori”;
„Mergem spre trei”… Dar nu,
Din fundul camerei, un bărbat cu părul cărunt
Veni în faţă şi luă arcuşul,
Apoi, ştergând praful de pe vechea vioară,
Şi întinzându-i corzile slăbite,
Cântă o melodie dulce şi pură
Aşa cum numai îngerii cântă.

Melodia se opri, iar licitatorul
Cu o voce înceată şi joasă,
Spuse: Cât licitez eu, oameni buni pentru vioara veche
Şi o ridică împreună cu arcuşul.
„O mie de dolari, care dă două?”
„Două mii! Care dă trei?”
„Trei mii o dată; trei mii de două ori;
Şi gata s-a adjudecat”, mai spuse el.
Oamenii se veseliră, dar unii au strigat:
„ Noi nu prea înţelegem”.
„Ce i-a schimbat valoarea?” Dulce veni şi replica:
„Atingerea mâinii de maestru”.
Şi uite aşa şi omul cu viaţa dezacordată,
Lovit şi împovărat de păcat,
Este scos ieftin la licitaţie în faţa mulţimii necugetate,
Precum vioara de care am vorbit.
O „mizerie de vase”, un pahar de vin;
Un joc – şi el merge mai departe.
Se duce „o dată” şi de „două ori”,
Se duce şi este aproape dus.
Dar vine Maestrul şi mulţimea cea proastă
N-o să înţeleagă niciodată
Cât face un suflet şi ce mult a însemnat
Atingerea divină a Maestrului.

Myra B. Welch

Bibliografie: Supă de pui pentru suflet / Jack Canfield, Mark Victor Hansen ISBN 973-9397-19-0 © 1998 – Editura AMALTEA

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here